LITERARY DESTINES, Dec. 2020 US |  COPYRO 2020 |  POESYS 20 / 2016 |  BiblioPolis / 2009


COPYRO 2020


EU - EA

Bătrâna asta cu pălărie și blană de nurcă
pe umeri
care se bucură de amintirile ei
sunt eu

mă uit la ea de-aproape îi pot vedea clar
ridurile de la râs
ridică o prăjitură cu o gaură în ea spre partea pielii
unde-mi fuseseră buzele


OCHIUL LUI JOHN KEATS LA ROMA

Stă în fereastră ore în șir
câteodată se aruncă pe treptele spaniole
sau în Tibru

pe trepte
plesnește și apoi ca o meduză gelatinoasă
revine intact în palma neagră a unui vânzător ambulant

în apă
înoată apoi zboară să-și usuce aripile
șterge arcadele lui Hadrian de pe poduri
cerul cupolelor din Vatican
caravana pinilor din zare

seara comandă același vin
în același bar

în sfârșit ajunge iar la fereastră și scrie pe
geam cu degetul

mulțimile de pe trepte nu-l lasă să doarmă
nu știe ce să mai facă după aceea
așa că începe iar

din pupilă
din adânc.


CHARLES BUKOWSKI, C’EST MOI

Înainte nu m-aș fi gândit niciodată
cât seamăn cu Charles Bukowski
petrecărețul ăla
cu Henry Chinaski
sau cu Mickey Rourke care a fost de-al lor
vreme de mai multe nopți

și zile nedormite
scandalagiul din poze vechi
în care pipăie femei îmbrăcate sumar

eu nu scriu proză
nu aparțin generației Beat
sexul nu mă inspiră să scriu
nu-mi petrec timpul cu dubioși
nu mă atrage viața de huligan
nu mă îmbăt

m-am lăsat de fumat
îmi plac ordinea perfectă și nopțile în patul meu
înainte să ies din casă mă gătesc și mă aranjez și verific
multe detalii mult prea multe
în oglindă
deși numele noastre
sună asemănător
terminațiile arată genuri complet diferite
și totuși mă descopăr fiind Charles Bukowski

pentru o scurtă vreme
știind că el n-a fost niciodată ca mine
nici măcar nu și-ar fi închipuit asta.


CRACOVIA – VARȘOVIA DE VEST

Mi-e cel mai dor în gări
în holuri de așteptare colțuroase
pe peroane întunecoase
și atunci când trenul se îndepărtează și trece prin spatele caselor
cloaca orașului de cealaltă parte a pereților
curțile în beznă gardurile șubrede
parcelele de grădini nelucrate

mi-e dor de locuri și oameni rămași în urmă
de felul în care ar fi putut fi pentru mine dar sunt pentru alții

mi-e dor chiar și de cei pe care nu i-am cunoscut niciodată
care totuși aparțin definitiv
trecutului meu.

Traducere de Andrew Davidson-Novosivschei